„Pirus communis provine din Europa orientala si Asia Mica. In excavatiile arheologice s-au gasit resturile unui arbore domesticit datand din anul 3000.ihr. Romanii au raspandit si inbunatatit cultivarea lui. ” asa spune enciclopedia de cunoastere comuna, Wikipedia. Asa a ajuns si in Gradina Castelul Maria (l-a plantat un pui de dac romanizat). Avem mai multi peri in gradina si toti ne-au incantat primavara aceasta cu frumoasele lor flori albe. Din pacate, frigul a inghetat surasul florilor si acestea nu au mai avut puterea de a se transforma.  Doar unul a purtat si rod anul acesta, dar a fost extraordinar! Si-a strans toate puterile si a incercat sa daruiasca fructe si pentru fratii sai. Atat de incarcat, nu a fost in niciodata. Asa ca am avut parte de toate beneficiile miraculoase ale acestor fructe: pe langa, apa, celuloza, saruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, si vitaminele A, B, si C, au fost bune consumate crude sau in salata de fructe. Am facut tarte, torturi, si dulceata.  Ii multumim din tot sufletul!

Tort cu pere si ciocolata

Trei foi blat

• 100gr ciocolata neagra pentru prajituri taiata bucatele mici sau rasa pe razatoarea mare
• 120gr ulei de masline
• coaja de lamaie, 4-5 frunze de menta uscate si marunte
• 30gr cacao pudra
• 250gr zahar
• 450gr albus oua
• 150gr faina (se poate folosi faina fara gluten)
• praf de sare
• 450grame pere ( nu foarte zemoase) taiate felii subtiri, se presara cu 30gr pesmet amestecat cu 100gr zahar tos brun si praf scortisoara

Se impart in mod egal in trei vase separtate. Uleiul se amesteca cu coaja de lamaie si menta.

Se pregatesc tavile cu hartie de copt si trei forme de 2 cm grosime (24 diametru) , se aseaza perele si se pun in cuptorul încins la 200grade.

Intre timp se cerne faina cu cacao, se bat albusele cu zahar, se pune o parte peste uleiul aromatizat cu coaja de lamaie, portocala si frunza menta.

In doua  treimi albus se incorporeaza faina cu cacao, adaugand in mai multe transe si amestecand.  La sfarsit se pune restul de albus amestecand de jos in sus cu grija si cele 100gr ciocolata.

Se scot tavile cu formele de tort si perele deja caramelizate,  se imparte compozitia de blat in cele trei forme si se niveleaza. Se coc trei foi groase de 2, 5 cm timp de 35 de minute aproximativ, coborand temperatura la 180grade. Dupa ce se racesc se umplu cu crema zabaione cu mascarpone si se monteaza tortul. Se lasa sa se odihneasca si aromatizere 4 ore in frigider (5grade) apoi se se imbraca tortul cu ganache ciocolata  la exterior.  Se tine la rece.

Decor:

Ganache ciocolata (250 gr ciocolata) se topeste pe abur si se bate cu telul  incorporand  cu 250 grame frisca lichida.

Clema zabaione cu mascarpone: 200 gr zahar,  8 galbenusuri  ou,  batute pe abur,  pana se topeste zaharul si compozitia devine  fierbinte si spumoasa , se ia de pe abur se adauga 150ml vin dulce alb  si se bate pana se raceste. Un plic de gelatina (8 gr) pusa la muiat in 30ml apa sau vin dulce se adauga in compozitie. Se imbraca tortul  cu ganasul de ciocolata cu firmituri de ciocolata si frunze de lamaita.

E gata! Poti sa-l faci si tu!

Se serveste in natura  cu infuzie  de menta si lamita, alaturi de o carte buna sau un prieten.

Daca prima parte pare prea complicata, alege o solutie mai usoara : vino in gradina la Castelul Maria, fă-ți viata mai simpla!

Capsunile te incanta in iunie cu fructele lor, dar te bucura tot anul:  frunzele lor de un verde proaspat iti amintesc de magia cifrei trei: trei incercari, trei dorinte, trei magi. Asezate in bordurile de flori sunt o incantare. In aprilie – mai  te inveselesc cu micutele flori cu petale albe, in iunie cu fructele in forma de inima. Am gasit o legenda ce provine de la amerindieni  Cherokee si  povesteste atat de frumos despre aceasta minunata planta:

„Aceasta spune ca, odata, Primul Barbat a certat-o pe Prima Femeie pentru ca nu i-a pregatit mancarea la timp. Ea a inceput sa planga, iar el a alungat-o de acasa. Prima Femeie a fugit in padure. Seara, Primul Barbat s-a dus la marginea padurii, strigandu-si consoarta de mai multe ori. Nici un raspuns. Noaptea, el n-a putut inchide ochii, gandindu-se la ce a facut si la cate pericole are de infruntat Prima Femeie in padure. S-a rugat pentru ea. Dis-de-dimineata, a plecat in padure, rugandu-se: Creatorule, imi pare atat de rau pentru ce i-am spus sotiei mele. Te rog sa pui in calea ei multe flori frumoase. Sigur se va opri sa le miroase, iar eu o voi putea ajunge si imi voi putea cere iertare. Creatorul a pus cele mai frumoase flori in calea femeii, dar ea nu s-a oprit, atat era de suparata. Primul Barbat a gasit locul in care ea dormise peste noapte, apoi a gasit florile puse de Creator in calea ei. Insa n-a gasit-o pe iubita sa. S-a rugat din nou: Creatorule, probabil ca ii este foame. Te rog, pune in calea ei niste fructe. Sigur se va opri sa le manance, iar eu o voi ajunge din urma. Creatorul a pus tufe de mur in calea femeii. Fructele erau ispititoare, insa spinii i-au ranit pielea delicata, astfel ca ea a fugit mai departe. Barbatul a ajuns la mure si s-a rugat din nou: Creatorule, sunt un prost. Tu stii mai bine ce anume i-ar placea Primei Femei. Te rog alege tu ce sa pui in calea ei ca sa o opreasca, astfel incat sa o ajung si sa-i spun cat de mult o iubesc! Atunci, Creatorul s-a uitat la florile de pe pamant si ales cea mai delicata floare alba. S-a uitat la fructe, a ales cateva dintre ele, dar s-a intepat la deget in spini. Picaturile de sange au cazut peste fructe si le-au transformat, facandu-le mari, rosii si in forma de inima. Creatorul a pus florile albe si fructele rosii in calea Primei Femei. Cand ea a vazut florile delicate si fructele rosii, s-a oprit si le-a admirat frumusetea. A vazut ca nu au spini, asa ca a gustat un fruct. Era atat de dulce, incat s-a asezat in iarba si a inceput sa manance pe indelete. A vazut ca fructele aveau forma de inima, asa ca, pe masura ce le manca, a inceput sa se gandeasca la lucrurile frumoase pe care Primul Barbat le facuse pentru ea in trecut. Cu cat manca mai multe, cu atat ii veneau in minte amintiri mai dragi si mai dulci. A inceput sa planga, rugandu-l pe Creator sa i-l aduca pe sotul ei, ca sa-i spuna cat de rau ii pare si cat de mult il iubeste. Exact cand si-a terminat rugaciunea, Primul Barbat a aparut de dupa un copac. Cei doi s-au imbratisat, si-au spus cuvinte de iubire si s-au iertat unul pe altul. Indienii Cherokee au intotdeauna in casa capsuni proaspete sau dulceata de capsuni, sau imagini cu aceste fructe, ca sa-si aminteasca sa nu se certe intre ei. Forma de inima a fructului ne aminteste ca, atunci cand gresim si spunem lucruri dureroase, sa ne rugam, sa cerem iertare si sa spunem cuvinte de dragoste, asa cum au facut Primul Barbat si Prima Femeie. In limba Cherokee, capsuna se cheama ani.„

Miresme, parfum si reverie: l avanda. In gradina Castelul Maria apare in mici pete de culoare, dar promite sa isi faca loc in lungi siruri argintii. Cunoscuta si iubita, nu are nevoie de prezentare, nu cere aproape nimic de la noi si ne ofera totul:  energia ce purifica mintea, corpul si spiritul. Ii suntem recunoscatori.

O reteta cu gust, cu capsuni si lavanda: doua simboluri ale iubirii.

Trei foi blat

• 100gr unt topit
• 180gr zahar
• 10 oua
• 170gr faina (se poate folosi faina fara gluten)
• 500grde capsuni
• 60gr zahar pudra. amestecate cu 60 gr faina de migdale

Capsinile spălate, curatate se pun in scurga de apa in sita si apoi pe servetel, se taie bucatele mici si apoi se presara cu amestecul de  30gr zahar pudra si 30gr faina migdale. Galbenusele se spumeaza cu 100gr zahar pana devine albe, cand se incorporeaza untul topit in fir subtire. Se cerne faina, cuptorul se incalzeste  la 170gr, se bat albusele cu 70gr zahar  pentru a fi adaugate compozitiei.  In doua transe: o treime prima data – se incorporeaza bine –  adaugand apoi si restul de albus, amestecand de jos in sus, apoi cu grija se cerne faina.

Se pun in forme pentru  foi groase de 2, 5 cm si 24 diametru. Se presara cu faina de migdale cu zahar si apoi se aseza deasupra capsunile, si se completeaza cu faina migdale. Pe o foaie se presara si migdale maruntite (10 – 15 gr)

Se coc  timp de 30-40 de minute aproximativ. Dupa ce se racesc se umplu cu:

 Crema ciocolata alba cu aroma de lavanda

• 500ml lapte
• 150gr zahar macinat fin cu 2-3 boabe piper
• 4 – 5 flori proaspete sau uscate de lavanda
• un plic zahar vanilat
• 250 gr ciocolata alba
• un plic gelatina -n 50.l apa
• 50gr faina
• 6 galbenuse ou
• 300gr mascarpone
• 2 gr sare

Se pune la fiert laptele cu lavanda, 30/r zahar tos si sare. Se bat galbenusele cu 100gr zahar (se poate macina) pana cand se albesc, se adauga atunci faina si apoi laptele fierbinte si strecurat. Se repune pe foc si se amesteca la foc mic (80grade 90grade) pana se ingroasa: 5 min aproximativ. Se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca un pic, amestecand din cand in cand pentru a nu forma pojghita. Se adauga in crema calda ciocolata si se omogenizează. Cand mai este inca calda crema se pune  gelatina dizolvata in apa in prealabil. Mascarponele cu restul de zahar se spumeaza, si se adauga in el crema racita.

Se monteaza tortul alternand blat, crema, blat crema blat. Ultima foaie e cea cu migdalele maruntite. Se pune la rece si doar dupa o ora se scoate si la exterior se imbraca cu frisca. Se pune la rece si se asteapta oaspetii … sau se pregateste o carte buna pentru o lectura in gradina.

Poate ca nu e nevoie de  o ora si se poate taia si savura.

Bucurie si pace, ca pofta vine mancand!

Demult, tare demult, pe vremea când zaharul și ouăle erau la rație, mama deschidea caietul cu coperți albastre la sfârșit de fiecare săptămână și aducea sărbătoare pe masă …

În caietul albastru erau rețetele de prăjituri de la bunici, mătuși, prietene, vecine și alte cunoștințe, fiecare cu numele celei care a destăinuit secretul ascuns al dulciurilor – adică un  nume de origine.

Sâmbătă seară  din acest caiet ieșea, după inspirație, incantație și rație, rețetă pentru prăjitura de duminică. Mama mea era cea care deținea puterea de a decide. Ea făcea alegerea ținând cont și de „aș vrea” și „mi-ar plăcea” și „te rog” . Nu știu cum făcea apoi, folosind un numar de „linguri cu varf”, „vârf de cutit” sau „cât cuprinde” să învârtă și să amestece în așa fel încât la sfârșit să iasă ceva minunat. Totul părea atat de complicat și interesant, iar mama mea – o adevărată regină a prăjiturilor!

Îmi amintesc ce mult îmi plăcea să urmăresc toate pregătirile și să ajut (sau să încurc): să cern făina, să bat spuma cu telul și mai mult să gust din spuma de ou. Continuam apoi să privesc prin gemul mic al cuptorului cum se coace și se umflă aluatul, așteptând cu nerbădare magica transformare.

Dupa mulți, mulți ani, secretele prăjiturilor de casă au fost transmise, așa cum spun bătrânii, din generație în generatie. Acum sunt eu cea care pășesc în misteriosul țărâm al dulciurilor unde apar zilnic alte și alte combinații ce se vor descoperite. Nu mi-a rămâs decât să pornesc în această dulce aventură bine înarmată cu Caietul albastru, cărțile Sandei Marin și Silviei Jurcovan, prinzând curaj la nevoie și îndemânare de la alte cursuri și prin exercițiu.

Doresc cu tot sufletul să putem oferi oaspeților nostri de la Castelul Maria frumuseți aromate în farfurie care să le creeze un moment muzical al gusturilor și o amintire minunată.